Vezi? Ma asfixiaza , incet, ca o umbra ce se lasa peste pamantul murdar ma priveste cu ochii plini de ura si imi ineaca lacrimile.
Ma impiedica sa vad lumina cazanda , axa singuratatii , ce intinde timpul comprimat.
Pianul dezacordat canta lacrimi si iertare , implorand stangaci sa iau umbra de brat.
Voi trece cu ea prin sufragerie, vom iesi in gradina uitand lipsa dureroasa a aerului si lumina cazanda.
Vom ineca amintiri si cuvinte, vom da foc caietelor si scrisorilor , vom arunca visele amare si pana imi voi da seama umbra se va fi transformat in lumina lichida ce ma inconjura in prietenie.
Vom arata lumii o noua fata ,o culoare aprinsa si vom ignora lipsa de aer..

Risipita in frig

Scriam despre acel vas de cristal,
risipit in frig si inecat in alb...
s-a spart .
E o dovada de prietenie  , m-a vandut.

Freamat

Nu mai pot crea peisaje gratuite.Nu mai pot imprastia culoare arsa pe hartie...prea multa  fatarnicie. Am vazut in ochiul de sticla un peisaj nou , o pirueta gratioasa ce s-a transformat intr-un fluture  de zapada. Un argintiu stralucitor a acaparat  orizontul estompand  albastrul imbatator al zilelor de vara.

S-a scurs...cautai samburele deceptiei.Te-am vazut rascolind tarana , speriat chiar de tine.

Halucinant cum trec dintr-o lume in alta si ma scufund printre ei. Un strigat mut. Tu chiar nu ma auzi?
Am ales o lume mult prea diferita de mine ce incearca sa ma accepte incadrandu-ma in limite stupide, caracterizari anoste , lipsite de tact si fara nicio pretentie estetica.
Continuand scufundarea in lumina. Ingerul ma  tine in brate. Stiu ca sunt grea iar gandurile prafuite fac sarcina mult prea dificila chiar si pentru el , fiinta pura ce  lupta mereu in credinta-i imposibil de sfarmat . Dar chiar si asa nu pot renunta sa nu fiu egoista. Am nevoie de acele maini albe si sterilizate  , de fata aceea care ma examineaza atent. Ingerul  meu care ma protejeaza de lumea plina de pacat...sau ma impinge spre ea?( inca nu m-am hotarat)
Bucata mea de nor , ochiul meu de sticla si cicatricea de pe umar...toate in flacara eterului. In flacara unei lumi diferite de cea in care plutiti voi fara cunostinta  timpului .

Se pare ca nu se va schimba...trec in urmatoarea lume...o alta scufundare ...o noua scrisoare... un alt inger ...sau cum vrei s-o iei

stele se desprind....

Aseara steaua care parea etern fixata pe cer s-a desprins.A plecat spre o alta lume. Atingand dementa am simtit cum stelele cad iar vocea lor se stinge.
Alunec usor sub privirea unor ochi de o culoare bizara, tulbure.Ma indrept spre cerul viselor elibarandu-ma de mediocritate si cautand ceva diferit..
Parul mi-e ciufulit si umed din cauza particulelor mici de ploaie .Frunzele aramii isi iau zborul amintind de voi.
Continuu sa merg ignorand strigate si priviri.Daca ma voi intoarce nu se stie, dar e sigur ca nu voi renunta niciodata la implinirea ultimei tale dorinte.Imi amintesc mereu agonia din privire.De ce ai trait doar pentru asta ? Daca priveai in jur ....oricum ati fost cu totii prea slabi pentru a va ridica din mocirla propriilor greseli.
...e cantecul ciudat ce m-a facut sa va uit , m-a indemnat sa ma desprind si sa pornesc pe calea celorlalti.
Ati uitat deja prezenta mea?
Prea bine...urmeaza o noua etapa.

Zambet pentru zambet

Soapte purtate de vant printre caldaramuri de speranta si recele ochilor peste galbenul falsitatii lor.
Sunt de groaza. Cred ca in sfarsit am inteles de ce mi s-a spus candva asta...sau poate nu.
Poate pentru ca refuz mereu sa dau un raspuns concret, multumindu-i si pe ceilalti nu doar pe mine. Daca ati sti inconstienta copilareasca si visele prea vaporoase ce ma urmeaza a-ti intelege ca odata cu realul ar disparea enigma.

Sau poate...pentru ca mereu joc un alt rol in aceeasi piesa . Hai sa fim seriosi. Nu ati urcat niciodata pe scena ? Nu stiti cum emotiile te parasesc cu prima replica transformandu-se in suspansul si admiratia publicului. Replicile vin apoi natural , fara constrangere ci depasind retinerea ele sunt leacul pentru suflete calatoare.
In incercarea de a patrunde neantul va par de nicaieri si pentru nimeni.
Cerul im surade iar eu zbor cu aripile larg deschise. Imbratisez albastrul iar peste numele meu se poate aseza colbul. Posteritatea e nimic pe langa dulcea amaruia efemeritate. Zgomotul clipei , al fericirii conturate de zambetul copilaresc se aude ca un ecou in suflet fara importanta cercetarii absurdului.
In asteptarea unei soapte , priviri furise pline de intrebare planeaza in familiara camera violet.
Pernele zboara , se lovesc de fata naiva a celui ce mai demult radea.
Rugamintile la adresa unei pietre reci staruie , iar negarea unei decizii deja luate nu intarzie sa apara.
Imi amintesc acei ochi precum si noaptea nedormita datorita lor.


In imposibilitatea intelegerii a ceva din ce am scris(pentru ca nici eu nu prea inteleg) multumesc celor ce mi-au zambit candva si inca o mai fac cu aceeasi sinceritate.

Intorc spre voi ochi-mi incercanati , dar veseli si un zambet fugar intr-u continuarea sirului de intrebari sau a povestii.

cine sunt?

Sunt o bucata de lume vie ce nu isi gaseste locul in normal.
Sunt o bucata de cer. Din el m-am nascut si in el ma voi intoarce cand vapaia sufletului meu se va stinge.
Sunt un nor singuratic ce descrie toate dorintele tale ascunse.
Sunt acea stea, singura stea care deranjeaza intunericul nuantandu-l in vise idei si sperante.
Sunt iubirea stinsa a unui poet antic persecutat de gadurile-i negre de sinucidere.
Sunt fantasma vreunui artist, poate pictor. Personajul prezent in fiecare imagine , tablou, incapere dar care niciodata nu se vede, care isi ascunde chipul.
Sunt poate acel lucru pur inexistent ce aduce senzatia de fluiditate interioara.
Sunt radical din infinit, cifra-ti norocoasa, naluca ce te imbratiseaza pe la spate, stihul incarcat de cuvinte barbare.
Sunt sinceritatea si durerea , flacara mai multor personalitati.

dincolo de singuratate

...este el
dincolo de el, o (acea) privire
dincolo de tot...o luam de la capat

P.S.voi edita asta mai tarziu

prietenie

Nu ma lua in seama cand spun ca nu imi pasa si sunt ignoranta.Stiu ca altii ma cred nebuna, dar e de ajuns ca tu intelegi.
Nu ma lasa prada deziluziilor, nu ma abandona.Ceilalti vor disparea cand imi vor vedea cealalta latura.Tu faci parte din nebunia mea.
Nu incerca sa ma schimbi, nu ma inveseli doar plangi cu mine si totul va fi OK.
As plange cu tine pana cand vom zambi impreuna, un zambet care sa ii orbeasca pe toti.
As canta cu tine pana cand in jurul nostru nu vor ramane decat cioburile sufletelor ce nu ne-au suportat fericirea.
As dansa cu tine pentru a zgudui din temelii conceptiile lor seci.
Imi place sa rad cu tine pana cadem pe podea , pana cand ramanem doar noi iar ceilalti chiar nu mai conteaza.
Imi place sa tac alaturi de tine pana adormim imbratisand aceeasi perna.
Imi place sa te vad razand pentru ca alaturi de tine zambesc mereu.
Iti multumesc pentru ca alaturi de tine, am fumat vise si sperante, mi-am creat o pereche de aripi de cerneala si am depasit obisnuitul.
M-am alaturat micutelor libelule ce zboara peste amintirile de cerneala si am pozat pentru un calendar cu fundal violet.

it's over....everything is over

Mi se rupe....mi se rupe:
- de sentimentele pe care pretinzi ca le ai...de tine, de tot ce spui si de tot ce crezi..
-de ei, de voi, de toti ce nu ma inghit, sau care vad in mine doar defectele
- de ele...de privirile lor, de invidie, de barfa
-de cei care nu vor sa ma inteleaga...si ma judeca fara sa ma cunoasca
-de persoanele care iti fura prietenii
-de toate minciunile...de falsitate,ipocrizie,
-de parerile voastre, de critici fara rost
-de discutii banale
-de nesimtirea voastra fara margini
-de dorinta asta a unora de a ma vedea suferind, plangand
-de cei care vor sa ma schimbe
-de nepasarea si indiferenta voastra
-de cei care vor sa faca putina "ordine" in viata mea fara sa stie ce vreau EU de fapt
-de tot
MI SE RUPE...

Intuneric sangeriu

Sunetul viorii dezacordate se aude la fel si astazi.Arcusul din lemn de salcie atinge cu dezgust coardele din praf de sange.
Pe un fundal sinistru notele danseaza cu stangacie intr-o imperfectiune perfecta.
Un inger abstract ce fuge mereu de el insusi, se lasa vrajit de sufletul furat al viorii.Se aseaza la ferestra langa draperia alba ce falfaie usor lovita de curioase rafale de vant.
Un fascicol hipnotic de lumina selenara razbate prin perdeaua veche, ce aproape putrezeste.Fasii din ea zac pe podeaua murdara.Picurii de lumina se alatura aparentului ritual al sunetelor.Zambetul lunii ce trece prin vioara formeaza un degrade in diferite nuante de rosu.
Un inger cu aripi frante ce fuge mereu de el insusi, o himera rupta ce falfaie in vantul sfasietor , o vioara dezacordata, coarde din praf de sange , lumina selenara....intr-un adanc si femecator intuneric sangeriu.

it feels so damn good

so damn good...
...cu putinii prieteni adevarati care mi-au ramas mereu aproape
...cu melodiile mele
...cu filmele mele
...cu toate cartile intersante(doar in opinia mea)
...cu desenele mele
...cu ploaia ; cu soarele
...cu gandurile mele, ideile, sperantele, iluziile
...cu toata galagia din capul meu in aceasta liniste violet
...cu criticile lor
...cu nepasarea si egoismul meu
...cu noptile mele nedormite
...cu zile lungi,unele mai rele ,altele extrem de bune


Atat de putin si totusi atat de intens...atat de nesemnificativ pentru unii si totusi atat de important pentru mine.In toata aceasta simplitate de culori , idei si obiecte I feel so damn good

liniste

De aici incepe albastrul...sunetul acela foarte pur de calm,liniste si tacere. Ma simt usoara... ma misc prin ziua de argint fara sa imi fie teama de margini, teama ca vreun cuvant sa sparga tacerea. Nimic precis.Nimic important. Nimic. Doar liniste.In jur e bine si cald exact ca la sfarsitul lunii mai. Singura miscare din jur este explozia de culori ce pare a da tot mai multa viata.Bland la atingere, intelegator, soarele continua sa usuce ranile provocacte de influentele curentilor reci de aer.
Vantul cald, usor ma poarta pe aripile sale, departe de viata traita in care nu stii sa alegi...

acum stiu...

- Aduna-te!
Asta incerc sa fac .Sa ma adun...dar e dificil.Gandurile si ideile mi-au fost purtate de vant pe meleaguri indepartate unde numai visul poate ajunge. Desi incet , pornesc totusi pe urma lor.Nu vreau sa le adun pe toate...nu am nevoie de ele.Pe unele vreau doar sa le sterg...sa le sterg cu un burete special ,unul cum numai eu am.Voi reusi...nu imi pasa cat imi va lua dar unele dintre ele trebuie sa dispara...pentru linistea mea..nu...de fapt pentru reintoarcerea mea in lume.
Exact! Asta vreau,chiar daca nu va mai fi la fel.Am incercat atatea si am esuat fara sa imi dau seama de ce. Acum stiu...stiu ce vreau ....imi stiu limitele ,stiu ce trebuie sa fac pentru a le depasi, pentru a merge mai departe. vreau sa ma intrec pe mine insami...sa le dovedesc ca s-au inselat.Nu au facut-o intentionat, stiu, doar ca... nu ma cunosteau. Cu timpul si ei vor intelege...