liniste

De aici incepe albastrul...sunetul acela foarte pur de calm,liniste si tacere. Ma simt usoara... ma misc prin ziua de argint fara sa imi fie teama de margini, teama ca vreun cuvant sa sparga tacerea. Nimic precis.Nimic important. Nimic. Doar liniste.In jur e bine si cald exact ca la sfarsitul lunii mai. Singura miscare din jur este explozia de culori ce pare a da tot mai multa viata.Bland la atingere, intelegator, soarele continua sa usuce ranile provocacte de influentele curentilor reci de aer.
Vantul cald, usor ma poarta pe aripile sale, departe de viata traita in care nu stii sa alegi...

acum stiu...

- Aduna-te!
Asta incerc sa fac .Sa ma adun...dar e dificil.Gandurile si ideile mi-au fost purtate de vant pe meleaguri indepartate unde numai visul poate ajunge. Desi incet , pornesc totusi pe urma lor.Nu vreau sa le adun pe toate...nu am nevoie de ele.Pe unele vreau doar sa le sterg...sa le sterg cu un burete special ,unul cum numai eu am.Voi reusi...nu imi pasa cat imi va lua dar unele dintre ele trebuie sa dispara...pentru linistea mea..nu...de fapt pentru reintoarcerea mea in lume.
Exact! Asta vreau,chiar daca nu va mai fi la fel.Am incercat atatea si am esuat fara sa imi dau seama de ce. Acum stiu...stiu ce vreau ....imi stiu limitele ,stiu ce trebuie sa fac pentru a le depasi, pentru a merge mai departe. vreau sa ma intrec pe mine insami...sa le dovedesc ca s-au inselat.Nu au facut-o intentionat, stiu, doar ca... nu ma cunosteau. Cu timpul si ei vor intelege...