Vezi? Ma asfixiaza , incet, ca o umbra ce se lasa peste pamantul murdar ma priveste cu ochii plini de ura si imi ineaca lacrimile.
Ma impiedica sa vad lumina cazanda , axa singuratatii , ce intinde timpul comprimat.
Pianul dezacordat canta lacrimi si iertare , implorand stangaci sa iau umbra de brat.
Voi trece cu ea prin sufragerie, vom iesi in gradina uitand lipsa dureroasa a aerului si lumina cazanda.
Vom ineca amintiri si cuvinte, vom da foc caietelor si scrisorilor , vom arunca visele amare si pana imi voi da seama umbra se va fi transformat in lumina lichida ce ma inconjura in prietenie.
Vom arata lumii o noua fata ,o culoare aprinsa si vom ignora lipsa de aer..

Risipita in frig

Scriam despre acel vas de cristal,
risipit in frig si inecat in alb...
s-a spart .
E o dovada de prietenie  , m-a vandut.

Freamat

Nu mai pot crea peisaje gratuite.Nu mai pot imprastia culoare arsa pe hartie...prea multa  fatarnicie. Am vazut in ochiul de sticla un peisaj nou , o pirueta gratioasa ce s-a transformat intr-un fluture  de zapada. Un argintiu stralucitor a acaparat  orizontul estompand  albastrul imbatator al zilelor de vara.

S-a scurs...cautai samburele deceptiei.Te-am vazut rascolind tarana , speriat chiar de tine.

Halucinant cum trec dintr-o lume in alta si ma scufund printre ei. Un strigat mut. Tu chiar nu ma auzi?
Am ales o lume mult prea diferita de mine ce incearca sa ma accepte incadrandu-ma in limite stupide, caracterizari anoste , lipsite de tact si fara nicio pretentie estetica.
Continuand scufundarea in lumina. Ingerul ma  tine in brate. Stiu ca sunt grea iar gandurile prafuite fac sarcina mult prea dificila chiar si pentru el , fiinta pura ce  lupta mereu in credinta-i imposibil de sfarmat . Dar chiar si asa nu pot renunta sa nu fiu egoista. Am nevoie de acele maini albe si sterilizate  , de fata aceea care ma examineaza atent. Ingerul  meu care ma protejeaza de lumea plina de pacat...sau ma impinge spre ea?( inca nu m-am hotarat)
Bucata mea de nor , ochiul meu de sticla si cicatricea de pe umar...toate in flacara eterului. In flacara unei lumi diferite de cea in care plutiti voi fara cunostinta  timpului .

Se pare ca nu se va schimba...trec in urmatoarea lume...o alta scufundare ...o noua scrisoare... un alt inger ...sau cum vrei s-o iei

stele se desprind....

Aseara steaua care parea etern fixata pe cer s-a desprins.A plecat spre o alta lume. Atingand dementa am simtit cum stelele cad iar vocea lor se stinge.
Alunec usor sub privirea unor ochi de o culoare bizara, tulbure.Ma indrept spre cerul viselor elibarandu-ma de mediocritate si cautand ceva diferit..
Parul mi-e ciufulit si umed din cauza particulelor mici de ploaie .Frunzele aramii isi iau zborul amintind de voi.
Continuu sa merg ignorand strigate si priviri.Daca ma voi intoarce nu se stie, dar e sigur ca nu voi renunta niciodata la implinirea ultimei tale dorinte.Imi amintesc mereu agonia din privire.De ce ai trait doar pentru asta ? Daca priveai in jur ....oricum ati fost cu totii prea slabi pentru a va ridica din mocirla propriilor greseli.
...e cantecul ciudat ce m-a facut sa va uit , m-a indemnat sa ma desprind si sa pornesc pe calea celorlalti.
Ati uitat deja prezenta mea?
Prea bine...urmeaza o noua etapa.