Gandurile-mi inchise ermetic se dizolva in sangele mut obturand vene prea stramte pentru curgerea neintrerupta a unei inspiratii nevolnice.
Peretii camerei par astazi mai albi ca oricand iar lumina diafana cicatrizeaza usor amintirea.
O imagine geometrizata a fericirii se deruleaza cu slow-motion iar zambetele aruncate cu ironie candva, se imprima pe retina unui suflet prizonier intre sentiment si ratiune.
Astfel nimic n-are sens. Ganduri de peste zi se ciobesc pana seara si se transforma intr-un praf de o finete ireala. E un joc periculos al ignorantei necunoscute.
Naluci ce se plimba fara un scop precis alaturi de amintirea zilei de ieri si visul zilei de maine , un balans inegal.
Enigma clipei de acum se scurge incet-incet in clepsidre tainice , in arterele pomilor , in parfum de floare unde visul putrezeste tandru .
Vreau sa fur o clipa din haosul albastru , vreau sa pun o alta intrebare , vreau sa primesc un zambet sincer , vreau sa simt caldura unui nou inceput.
Vreau ca sfarsitul acesta sa picure lacrimi de durere , de bucurie , sa nuanteze speranta , sa se daruiasca privirii fiecare funza , fiecare floare, fiecare strigat de iubire.
Simt norii cum explodeaza in mine si imaginile cum se impaienjenesc. O amorteala calda... sau rece ma copleseste. Biet suflet...
Privesc din nou in jur, iar peretii se strang mai mult , aerul devenind mai dens decat in orice zi. E prea alb....un cerc vicios in care clepsidra se intoarce singura, iar gandurile manjite de speranta aburinda tind sa defineasca intr-o clipa cadrul unei zi explozive de primavara.