Vezi? Ma asfixiaza , incet, ca o umbra ce se lasa peste pamantul murdar ma priveste cu ochii plini de ura si imi ineaca lacrimile.
Ma impiedica sa vad lumina cazanda , axa singuratatii , ce intinde timpul comprimat.
Pianul dezacordat canta lacrimi si iertare , implorand stangaci sa iau umbra de brat.
Voi trece cu ea prin sufragerie, vom iesi in gradina uitand lipsa dureroasa a aerului si lumina cazanda.
Vom ineca amintiri si cuvinte, vom da foc caietelor si scrisorilor , vom arunca visele amare si pana imi voi da seama umbra se va fi transformat in lumina lichida ce ma inconjura in prietenie.
Vom arata lumii o noua fata ,o culoare aprinsa si vom ignora lipsa de aer..