MOBILITATE HALUCINANTA

E momentul acela dureros cand te privesc si te simt atat de departe , imposibil de atins. E durerea pe care o simt de fiecare data cand vad o fotografie cu tine. Cicatricea care ramane pe pielea mea la fiecare atingere a ta. Amintirea privirii tale care ma impiedica sa respir in fiecare seara. E sentimentul acela de gol , de distanta, de intangibil pe care il am de fiecare data cand ma trezesc dupa ce te-am visat. Scriu asta in speranta ca ma va ajuta sa ma descarc. Ca macar in seara asta ochii tai nu ma vor urmari in noapte , pielea mea nu va arde atunci cand ,prin vis ,ma vei atinge. In seara asta orice alta durere a disparut. …ochii tai de sticla, privirea indreptata in celalalt colt al incaperii si poza alteia pe telefonul tau. Tonul tau rece si linistea celor din jur. Ei inteleg mai bine decat noi, mai bine decat mine. Ne-am indepartat atat de mult incat trebuie sa strig ca sa stii ca sunt totusi langa tine. Ne-am pierdut amintirile pe strada in noaptea in care strigoii erau plecati la vanatoare. Nu se vor mai intoarce , iar noi vom ramane aceeasi straini care trec unul pe langa altul sperand ca razele de soare sa nu ii atinga.