Ramas bun, suflet din fantana noptii

E toamna…firul de mercur urca acum mai incet,iar ziua curge intrerupt, nici ea nu ar vrea sa se sfarseasca. Ti-am promis ca te voi invata sa visezi, ti-am promis ca iti voi darui o pereche de aripi si ca serile nu vor mai fi la fel de reci. Totusi ceva s-a schimbat pe drum si subit, sub valul aprins al nebuniei ai fugit. Am fugit si eu, te-am cautat. Exista sentimentul ca pasii mei, singuri de tot, regaseau pe astfalt urmele tale. Am trecut prin gradina cu monstri, prin labirintul minotaurului, prin livada cu nuci. E trist pt ca nimeni nu isi mai aduce aminte de tine, de cel care erai. Prea multe amanunte.Gandul meu cauta acum un obiect, ratacit. Ceva care sa ma convinga ca nu erai doar o inchipuire. Te-am stiut dintotdeauna nefericit. Te-am cunoscut cand cuvintele te zdrobeau, incercand sa te dea afara. Pareai plin de iluzii, ranit de vise, uzat de dorinte. Prea multe voci care soptesc neincetat: “Barbatul acela nu exista.” E doar o imagine distorsionata a ceva ce inainte se chema iubire, o fotografie dintr-o falsificata tinerete, o melodie al carei titlu l-am uitat. Am uitat si imbratisarile noastre. S-au pierdut in eter, in fum de tigara, in valuri, in ploaie. Nu a ramas nicio dovada. Nici scrum, nici povesti, nici amintiri…